Școala Sfântul Silvestru se află în zona centrală a Capitalei, pe strada Oltarului, stradă ce pornește din Calea Moșilor. Clădirea se învecinează cu Biserica Sfântul Silvestru, situându-se în apropierea a patru artere de circulație importante: Calea Moșilor, Bulevardul Dacia, bulevardul Mihai Eminescu și Bulevardul Carol I. Din acest motiv, școala beneficiază de un număr mare de mijloace de transport, fiind accesibilă pentru diferite zone ale orașului.

Așezată între strada Părintele Galeriu și Clopotnița Bisericii Școala Sfântul Silvestru mustește de tradiție și istorie. Despre școală ca instituție în sine, se pot spune foarte multe lucruri, dar este mai important sa vorbim despre munca de educație ce freamătă aici, despre profesorii si generațiile de elevi care i-au populat clasele și laboratoarele, primind învățătura de calitate și îndrumare în viață.

Pe una din principalele artere bucureștene, Calea Moșilor, într-un colt pitoresc, acolo unde strada Oltarului, acum ca și altădată se termină în Clopotnița Bisericii, la adăpostul bătrânilor castani, se înalță sobra și impunătoare, clădirea Scolii Sfântul Silvestru.

Activitatea Școlii Sfântul Silvestru poate fi împărțită în două perioade:

a) perioada școlii primare – de la înființare până la schimbările profunde care au loc prin aplicarea Reformei Învățământului din August l948.

b) perioada gimnaziului – de la l948 până în zilele noastre.

Biserica Sfântul Silvestru, încă de la construirea sfântului locaș, în anul 1839, acesta s-a situat în fruntea bisericilor din acea vreme și în ceea ce privește viața de cult. Dar activitatea bisericii nu s-a rezumat doar la cea duhovnicească, ci şi la sprijinirea învățământului, care cunoaşte un avânt în dezvoltarea sa, mai cu seamă după Unirea Principatelor Române din 1859.

Astfel, în anul 1860 ia fiinţă, în locuinţa parohială a bisericii Silvestru, o şcoală de fete denumită în Anuarul General al Instrucţiunii pe anul 1864-1865 „Externatul de fete Nr.1 sucursala galben”. Prima mențiune a Scolii Primare Silvestru, se face in „Matricola Externatului de fete a Statului” pe anul școlar 1860/1861.

Se amintește că în anul 1865 s-a construit în curtea bisericii, cu cheltuiala de 27.773 lei sub epitropia lui Niculae Frâncu și Dimitrie Lucovici un frumos lăcaş de şcoală care a servit ca şcoală primară de băieţi. Apoi, când numărul elevilor a crescut şi localul a devenit impropriu, primăria a expropriat mai multe clădiri şi a construit actuala şcoală de băieţi şi fete, clădire măreaţă care este aşezată pe terenul cedat de biserică, chiar unde a existat vechea școală. In aceasta clădire au funcționat ca scoli separate: Școala de fete Nr. 7 și Școala de băieți Nr. 7.    

Școala a rămas legată de biserică nu numai prin clădirile oferite, ci și prin preoții slujitori. Din personalul școlii făceau parte preotul T.R. Arţăreanu – director, preotul Grigore Ionescu şi Economul Chiriac Gh. Bidoianu. În Școala popilor cum a mai fost numită, învățătura era gratuită.

Mai târziu, in l867, Epitropia Bisericii Silvestru, înființează  «Școala de băieți Nr. 3”, care a funcționat încă de la început in casele parohiale ale Bisericii: pe când școala de fete s-a mutat in diverse localuri închiriate de Primărie. În l886, Primăria Bucureștilor construiește pe terenul donat de Biserica Silvestru în apropierea acesteia un local  modern in care se muta școlile de fete și de băieți.

Biblioteca bisericii a fost de un real folos școlilor, pe atunci prost înzestrate. Cronica consemnează Biserica Sfântul Silvestru se mai distinge printr-o bibliotecă ce nu se găseşte la multe biserici cuprinzând autori români, autori francezi, toţi morali şi susținători ai sentimentului religios. De asemenea, spiritul vremii favoriza cultivarea sentimentului naţional în scoli sau biserică. Această preocupare pentru spiritul național a fost transmisă de la profesori la elevii de şcoală, fiind o constantă a vremii.

Și dacă in timpul Războiului de Independenţă din 1877 întâlnim gesturi nobile din partea elevilor școlii bisericii Sfântul Silvestru, care au donat sume de bani şi îmbrăcăminte ostaşilor, suntem convinşi că biserica Silvestru a jucat un rol viu în viaţa oamenilor din cartier, fiind lumina ce-i călăuzea în acele vremuri tulburi spre limanul dragostei de neam şi ţară.

Însuși regele Carol I vizita biserica Sfântul Silvestru, fiind nelipsit între anii 1868-1877. Școala a funcționat în perioada 1860-1880 sub îngrijirea bisericii, care a susţinut educaţia copiilor din parohie cu mult înainte.

În anul 1880, Școala Sfântul Silvestru a devenit școală de stat, continuându-şi activitatea până astăzi şi purtând denumirea de Școala Nr.23  cu clasele I-IV.

Trăind în această perioadă de sfârşit de veac XIX şi începutul celui de-al XX-lea, putem spune că părintele Bidoianu a fost cel care a stabilit o legătură spirituală între cele doua secole în cartier.

Cutremurele care au lovit oraşul la sfârşitul secolului XIX și cel din 1940 au întărit hotărârea preoţilor şi enoriaşilor de a dona sume de bani pentru reconstruirea bisericii.

Odată cu trecerea timpului, au trecut în lumea drepţilor părintele Chiriac Bidoianu, Eugen Bărbulescu și Ilie Ionescu (1985). În locul acestor slujitori ai bisericii, Dumnezeu a rânduit ca paroh pe Pr.Prof.Dr. Constantin Galeriu (decedat în anul 2005) care, împreună cu Pr.Prof. Nicolae Bordaşiu și Pr.Prof.Dr. Ştefan Alexe (decedat în anul 2007) să slujească la altarul sfintei biserici cu hramul Adormirea Maicii Domnului și al Sfântului Silvestru.

Secolul al XX-lea a fost frământat de două războaie mondiale care, deși ne-au afectat puternic, am ieşit învingători după primul război, căci în anul 1918 s-a desăvârşit în ţara noastră Unirea celor trei provincii române într-un singur stat naţional unitar. În acel moment memorabil s-a produs unificarea firească a sufletelor românilor care în decursul tuturor timpurilor si-au păstrat conştiinţa fiinţei sale etnice distincte, unitatea limbii, a credinței și a datinilor. Secolul XX, denumit de unii istorici drept secolul extremelor, a lăsat urme adânci în conștiința românilor.

Cercetând arhiva școlii și scurte consemnări referitoare la activitatea cadrelor didactice din Şcoala 23, am constatat că sunt subliniate eforturile depuse de acestea pentru realizarea înaltului scop, acela de a-i învăţa pe copii carte şi de a-i educa în spiritul cinstei și a adevărului.

În anul 1925 școala participă la Marea Expoziție organizată de Ministerul Instrucțiunii. Este răsplătită pentru lucrările prezentate cu „Diploma de onoare” .

Cu sprijinul Bisericii Silvestru înființează „Căminul cultural de ajutor”, ce își propune să completeze educația cetățenilor și să ridice nivelul cultural al acestora.

În decembrie 1932, Școala nr.23 participă la Festivalul National, participarea fiind elogiată. De asemenea, în ziarul „Viața Sindicală” din 1941 sunt mult apreciate manifestările artistice ce au loc la Școala Silvestru, admirate de populația cartierului.

Se remarcă participarea Corpului Didactic și al elevilor școlii la susținerea armatei române prin ofrande, liste de subscripție  în cel de-al doilea război mondial. În cursul existenței sale, generații de elevi care au trecut pragul școlii, la absolvire, au continuat să studieze, urmând cursurile unor licee de prestigiu din Capitală: Colegiul Național I.L.Caragiale, Liceul Mihai Viteazul, Dimitrie Cantemir, Spiru Haret, Sf. Sava, Gheorghe Lazăr, mulți dintre ei au absolvit apoi facultăți devenind oameni de valoare și făcând cinste școlii.

În 1926, prin Ordinul Casei Şcoalelor nr.1247, se aprobă ca Şcolile primare nr.7 băieţi şi fete să poarte numele de „Silvestru”. În acest cadru, școala noastră a îndrumat elevi care au devenit personalități celebre. Numele a fost păstrat pana in l948. Încă de la înființare, cele doua scoli au avut un corp didactic bine pregătit, ce a contribuit la creșterea prestigiului scolii. În același timp, Școala Silvestru a fost un adevărat focar de cultura și educație pentru întregul cartier, prin organizarea de cursuri pentru adulți, de atenee populare, cantine sociale.

În anul 1942, la 7 mai, are loc vizita Doamnei Mareșal Maria Antonescu cu care ocazie a fost inaugurată cantina școlară, prilej care este consemnat în condica de prezență „Doresc ca toate școlile să arate ca Școala Nr.7 de fete Silvestru”.

În anul 1948/1949 Școala Silvestru de 7 ani ființează sub denumirea de Școala de fete nr. 7 și Școala de băieți nr. 7. Demixtarea se menține pana in anul 1956 când cele doua scoli se unesc sub numele de Școala generala de 7 ani nr. 23.

În anul l970 Școala și-a sărbătorit centenarul, iar după evenimentele din decembrie 1989, si-a reluat vechea denumire de Silvestru. Oficial școala a primit actul de numire Școala cu clasele I VIII-nr. 23 Sfântul Silvestru in 16 nov. 1998, prin decizia ISMB nr. 2091.


Redăm scurte notițe autobiografice grăitoare, referitoare la începuturile scriitorului de mai târziu, Victor Eftimiu: „Prima smulgere din mediocritate am cunoscut-o prin clasa a III-a primară, când, la o serbare de sfârşit de an la şcoala Silvestru, am declamat poezia lui Alecsandri, Noaptea Sfântului Andrei. Am avut un mare succes. Cred că a fost darul meu de căpetenie, a spune versuri, a interpreta un poem”.

Sunt demne de notat şi gândurile profesorului dr. Ion Berca, fost elev al şcolii, care consideră că a fi profesor înseamnă să fii om de înaltă cultură. Integrarea valorilor culturale ale contemporaneităţii se realizează numai dacă profesorul devine creator de valori, fiind o cerinţă imperioasă a timpurilor noastre.

Personalități marcante ale timpului au făcut parte din Comitetul şcolar înființat în anul 1920. Dintre aceștia amintim: Sava Athanasiu – fost profesor universitar, Ioan Anghelescu – fost ministru, Gen. C. Iancovici – fost ministru, Lt. Col. Cernovodeanu, Prof. Gr. Trancu Iaşi, Prof. G. Popescu, Haralambie Tătărăscu, Stan Bleonț.

Dintre cadrele didactice care au dus muncă de pionierat, amintim numele unor oameni de excepție: profesoara Anca Ciutec-Gross, fostă elevă a şcolii, Jeana Cristu, Iacob Minerva, Sofrani Vera, Vasiliu Vera, învăţătoarele Baciu Laura, Cazan Elena, Pârvulescu Eugenia.

Amintirile dascălilor din secolul trecut sunt legate de cele mai grele timpuri, încununate de reale succese, datorate sârguinţei şi devotamentului cadrelor didactice, dăruite trup și suflet școlii.

Unele sunt crâmpeie de viaţă care reflectă începuturile promiţătoare ale creatorului complex de mai târziu.

Menţionăm numele unor cadre didactice care s-au remarcat de-a lungul timpului la Școala Sfântul Silvestru:

 Anna Manoil – institutoare – 1928-1929

  • cercetare științifică în domeniul pedagogiei;
  • publicaţii – numeroase lucrări de specialitate;
  • este membră fondatoare şi colaboratoare a Revistei generale a învățământului.

D. Cecropide – director al şcolii de băieţi între anii 1889-1907; preşedinte al Societății Institutorilor din România, desfăşoară o intensă activitate pentru progresul școlii românești.

Al. Grăpeanu  – director al şcolii în perioada 1907-1922

  • preşedinte al Societăţii Institutorilor din Romania
  • se preocupă, în această calitate, de activarea Instituției Coloniilor Școlare.

Sava  Zamfirescu  – director al şcolii în perioada 1922-1933

  • fost revizor şcolar în judeţul Teleorman şi în județul Trei Scaune;
  • din 1934 inspector școlar în Municipiul București;
  • autor de manuale școlare pentru clasele I.